Un element se numește element neutru dacă, atunci când îl compui cu orice alt element , rezultatul este — atât la compunerea , cât și la compunerea . Altfel spus, nu „mișcă” nimic.
Atenție! Trebuie verificate AMBELE egalități: ȘI . Chiar dacă legea arată simetrică, nu putem presupune comutativitatea fără demonstrație. De asemenea, trebuie să aparțină mulțimii — acesta e un detaliu pe care mulți îl uită.
De ce testez ? Deoarece la punctul a) am observat pattern-ul: , etc. Așa că e natural să bănuiesc că este elementul neutru.
Calculez pentru un general. Substitui , în formulă: primul termen , al doilea termen . Sumă: .
Acum calculez — adică inversez ordinea. Substitui , : primul termen , al doilea termen . Sumă: . Identic!
Observ că — apartenența este evidentă. Deci toate cele trei condiții sunt îndeplinite: , și . Concluzia: este element neutru. Are sens? Da — elementul neutru al legii se comportă exact ca un „ natural” care nu schimbă celălalt operand.
Alege nivelul potrivit ție. Dacă exercițiul principal ți-a ieșit din prima, sari direct la 🔴/🟣.
Pentru a verifică că e neutru, înlocuiesc (pentru ) și (pentru ). Am obținut în ambele cazuri.
. Cum , toate condițiile sunt îndeplinite. Atenție! Nu e suficient să arăți doar una dintre egalități — deși aici legea e comutativă, cerem ambele.
Intuitiv: legea are numitorul , deci ca să „anulezi” numitorul ai nevoie ca unul dintre factori să fie . Atunci și gata.
. Cum , e element neutru.
Expresia devine . Toți termenii cu coeficienți se anulează frumos.
. Verificat. Sugestie: dacă rescrii legea ca , vezi că e natural (face factorul al doilea egal cu ).
Pentru legea , candidatul natural e opusul constantei: . Atenție! Semnul este crucial — nu , ci .
. Ambele egalități verificate. Cum , concluzia e că este elementul neutru.
Are sens? Testez identitatea pentru un concret, sa zicem . Calculez . Coincide. Si . Tot . Identitatea functioneaza.
Atenție! Dacă legea ar fi fost (minus, nu plus), elementul neutru ar fi fost . Semnul constantei se inverseaza intotdeauna in candidatul de element neutru.
Când înlocuiesc , dispare din sumă. Rămâne pentru orice — cheia fiind că radicalul este de ordin IMPAR, deci funcționează și pentru negativ.
Atenție! Dacă radicalul ar fi fost de ordin par (exemplu ), am fi obținut , nu . Aici fiindcă e de ordin (impar), obținem direct , cu semn. Cealaltă compunere dă același rezultat prin simetrie.
Atenție! Pentru a fi sigur ca si pentru valori negative ale lui , testez cu : . Functioneaza.
Acesta este avantajul rădăcinii de ordin impar față de cea de ordin par. Pentru as fi obținut in loc de , iar identitatea elementului neutru s-ar fi rupt pentru negativ.